Cercetări finalizate

29.Efectele crizei asupra consumului cultural. Barometrul de Consum Cultural 2009

Barometrul de Consum Cultural 2009 a constat într-un sondaj reprezentativ la nivel naţional, aplicat pe un eşantion de 1100 de respondenţi, cu vârsta de peste 15 ani.
Obiectivele studiului au fost pe de-o parte identificarea schimbărilor care au avut loc în cadrul infrastructurii publice şi domestice şi a sectorului cultural între anii 2005 şi 2009, iar pe de altă parte evaluarea impactului pe care l-a avut criza asupra domeniului culturii. Acest din urmă obiectiv s-a realizat prin compararea consumului cultural din perioada anterioara crizei (prima jumatatea a anului 2008) cu cel din perioada în care criza începuse să aibă efecte la nivel internaţional (prima jumatatea a anului 2009). Rezultatele indică un consum redus în condiţii de criză, din cauza intenţiei accentuate de economisire. In acelasi timp, se pare că dintre cele trei categorii de activităţi: activităţi culturale "elitiste", "de masă" şi activităţi "non-culturale" de petrecere a timpului liber, cel mai puternic declin s-a înregistrat pentru aceasta din urma tocmai pentru ca sunt cele mai costisitoare şi ultimele ca prioritate din piramida nevoilor.

 

 

28. Publicul ţintă pentru o viitoare campanie publicitară pentru protejarea patrimoniului derulată de MCC

Studiul privind campania publicitară pentru protejarea patrimoniului a fost efectuat la cererea MCC şi a urmărit identificarea publicului ţintă pentru sensibilizarea populaţiei în ceea ce priveşte patrimoniul cultural naţional. În urma analizei datelor obţinute din sondaje efectuate în anii anteriori am identificat două astfel de grupuri. Din primul grup fac parte cei care vizitează rar şi foarte rar obiective de patrimoniu, reprezentat de 21% din populaţia României, iar al doilea grup este format din cei care nu vizitează deloc obiective de patrimoniu, dar se situează peste medie în ceea ce priveşte consumul cultural şi este reprezentat de 6% din populaţie.

 

27. Cultura în spaţiul public. Analiza evenimentelor culturale desfăşurate în Bucureşti

Studiul privind evenimentele culturale desfăşurate în Bucureşti a pornit de la premisa dublului rol al acestor evenimente – de modelare a percepţiilor locuitorilor oraşului în privinţa spaţiului de liber acces şi de conturare a unei mărci a oraşului prin definirea unor atracţii turistice prin prisma desfăşurării de evenimente artistice. Obiectivele de cercetare au constat în identificarea caracteristicilor acestui spaţiu din punct de vedere al spaţiilor propriu zise şi al distribuţiei geografice a acestora. Datele au fost colectate de la instituţii administrative precum Primăria Municipiului Bucureşti, Metrorex, RATB, British Council, Institutul Polonez, Centrul Ceh. Rezultatele sugerează o creştere semnificativă a prezenţei artistice în spaţiul public din Bucureşti în perioada 2003-2007. Se remarcă o diferenţă între organizatorii privaţi care preferă zonele centrale din Bucureşti şi actorii publici şi organizaţiile neguvernamentale care organizează evenimente atât în zonele centrale, cât şi în cartierele rezidenţiale. Pe lângă acestea, datele sugerează o structurare de tip centru-periferie în ceea ce priveşte organizarea de evenimente culturale în spaţiul public. Materialul conţine hărţi şi tabele cu evenimentele desfăşurate în această perioadă.

 

26. Studiu audienţei Festivalul Naţional de Teatru organizat de UNITER, noiembrie 2008

Studiul audienţei Festivalul Naţional de Teatru din noiembrie 2008, realizat la solicitarea UNITER, a urmărit evaluarea percepţiei publicului asupra ediţiei a XVIII-a a festivalului.. Scopul studiului a fost obţinerea de informaţii privitoare la relaţia spectatorilor cu teatrul din România, la atitudinea acestora faţă de festival şi profilul socio-demografic al celor care au venit la piese. Pentru aceasta, am construit un chestionar pe care l-am aplicat publicului participant la festival. În urma colectării datelor am realizat un profil al consumatorilor, care au, în general, vârste cuprinse între 19 şi 34 de ani, majoritatea au studii universitare şi merg la teatru lunar. Majoritatea pieselor au fost considerate contemporane, avangardiste şi de talie internaţională. Publicul a preferat în special piesele româneşti, apreciind totodată că nu există diferenţe semnificative dintre calitatea pieselor internaţionale şi cele româneşti.

 

25. Sponsorizarea în domeniul culturii – concepte, legislaţie, statistici

Studiul despre sponsorizarea în domeniul culturii a avut ca scop identificarea măsurilor legislative de stimulare a parteneriatului public privat în domeniul culturii. In acest studiu am folosit ca metodologie analiza documentelor, mai exact a prevederilor legislative ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte sponsorizarea, construind o comparaţie a finanţărilor alocate culturii în mai multe ţări membre UE şi am analizat impactul reducerii taxelor asupra bugetelor alocate pentru finanţare.  Rezultatele studiului indică faptul că scutirea de taxe nu este o măsură care să crească numărul sponsorizărilor din domeniul privat, ci mai curând ar trebui avut în vedere promovarea scutirilor sau reducerilor de impozit pe profit acordate investiţiilor pe termen lung în sectorul cultural. De asemenea, este necesară atragerea unui număr mai mare de sponsori cu capital mai mic care ar putea fi impulsionaţi prin deduceri fiscale.

 

24. Digitizarea patrimoniului cultural în Europa: Cazul României

Studiul privind digitizarea a avut ca obiectiv obţinerea de informaţii referitoare la nivelul pe care l-a atins acest proces în cadrul instituţiilor din România şi la activităţile desfăşurate la nivelul instituţiilor şi cheltuielile alocate procesului de digitizare. Metodologia de lucru a fost aplicarea a două tipuri de chestionare reprezentanţilor  instituţiilor de cultură din ţara noastră. Au fost incluse în eşantion 33 de instituţii, grupate pe diferite categorii. Rezultatele relevă faptul că procesul de digitizare se află încă într-un stadiu incipient în România. Nivelul de digitizare în rândul instituţiilor culturale din România este foarte scăzut. Mai mult, aproape jumătate din reprezentanţii instituţiilor consideră că nu este necesară digitizarea materialelor pe care le deţin. De asemenea, am identificat nevoia unei atenţii mai pronunţate atât din partea instituţiilor naţionale cât şi din partea actorilor locali în acest sens.

 

23. Întâlniri periodice cu Reţeaua Internaţională pentru Politici Culturale

Din anul 2008 Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii este implicat, la cererea MCCPN, în activităţile Reţelei Internaţionale pentru Politici Culturale, un forum internaţional care cuprinde reprezentanţii ministerelor din 70 de ţări şi care are ca scop central dezbaterea problemelor culturale. CSCDC  este implicat în organizarea celei de a 11-a Reuniuni Ministeriale Anuale a Statelor Membre RIPC/INCP. Cu scopul pregătirii acestei reuniuni care va avea loc în 2009, MCCPN şi CSCDC au găzduit la Bucureşti în perioada 12-14 noiembrie 2008 Reuniunea Semestrială a Reprezentanţilor Statelor Membre RIPC/INCP şi a Grupului de Lucru RIPC/INCP pentru Diversitate Culturală şi Globalizare. Pentru organizarea discuţiilor Reuniunii Ministeriale INCP din 2009 CSCDC a elaborat un chestionar cu scopul colectării de exemple concrete a experienţei ţărilor membre RIPC cu tema „Cultura în Economia Cunoaşterii”. Întrebările din chestionar se axează pe trei dimensiuni: Contribuţia Economică a Culturii, Politicile Publice şi Economia Cunoaşterii şi Provocările Tehnologiei.

 

22. Vitalitatea culturală a oraşelor din România 2008

Studiul privind vitalitatea culturală a oraşelor din România din 2008 reprezintă o continuare a unei analize similare din 2007. Am urmărit obţinerea unei imagini complete a vitalităţii culturale, din punct de vedere al posibilităţilor de acces la bunurile culturale, de creaţie artistică şi de valorificare antreprenorială a produselor rezultate din activităţile artistice, sau a celor bazate exclusiv pe creativitatea autorilor. Au fost studiate activitatea firmelor private din sectorul cultural şi cea a instituţiilor publice de cultură şi au fost  identificate oraşele cu cel mai mare potenţial pentru dinamizarea activităţilor culturale. Pe baza unor indicatori statistici am sintetizat un indice al vitalităţii culturale şi am analizat care sunt principalele condiţii favorabile care recomandă oraşele ca locuri favorabile dezvoltării proiectelor culturale

 

21. Schiţa unei politici de stimulare a creativităţii: Propuneri de la creatori, ONG-uri şi firme din sectorul cultural

Acest studiu a avut ca obiectiv identificarea disfuncţionalităţilor din domeniul cultural şi relevarea unor soluţii de remediere a acestora, în vederea formulării unei schiţe de politici publice de stimulare a creativităţii. Metodologia a constat în efectuarea a 50 de interviuri cu reprezentanţi ai ONG-urilor şi firmelor din domeniul cultural, precum şi cu creatori din toate sectoarele culturale (cinematografie, cultură scrisă, artele spectacolului, arte vizuale, arhitectură, restaurare, muzică). Problemele identificate au fost în mare măsură comune tuturor sectoarelor, cele mai mari dificultăţi înregistrându-se la nivelul producţiei şi distribuţiei. Aceste dificultăţi, fie că ţin de lipsa tehnologiei, a personalului, a spaţiilor sau de existenţa unor deficienţe de organizare, afectează atât creativitatea, cât şi accesul publicului la cultură. Alte probleme se regăsesc în sistemul juridic şi constau în neclarităţi legislative şi dificultăţi legate de drepturile de autor. Studiul prezintă în detaliu problemele identificate pentru fiecare sector.

 

20. Resurse şi consum cultural în comunităţile de rromi: Un studiu pilot în judeţul Ilfov

Studiul realizat de CSCDC la solicitarea Centrului Naţional de Cultură a Rromilor a avut ca obiective elaborarea unor metodologii prin care să fie identificate şi cuantificate dimensiunile resurselor culturale şi a consumului cultural din cadrul comunităţilor rrome din 33 de localităţi ale judeţului Ilfov. Pentru aceasta, au fost realizate 120 de interviuri în rândul rromilor aparţinând tuturor categoriilor de vârstă şi alte 39 de interviuri cu reprezentanţii administraţiei locale. Rezultatele au vizat aspecte legate de perspective precum crearea programelor privind meşteşugurile tradiţionale rrome, crearea de metode noi de producţie şi distribuţie a produselor, înglobarea produselor culturale rrome în circuitul internaţional şi aşteptări legate mass media minoritară.

 

19. Studiu referitor la situaţia muzeelor din România

Studiul despre muzee a fost efectuat la cererea Ministerului Culturii şi Cultelor în scopul realizării şi depunerii unui proiect strategic la nivel naţional, de către Ministerul Culturii şi Cultelor prin Unitatea de Implementare a Proiectului, pentru personalul angajat în muzeele din România. Pentru analiză am reunit o serie de date referitoare la situaţia muzeelor din mai multe studiile realizate de CSCDC. Rezultatele acestor studii arată faptul că în ceea ce priveşte situaţia muzeelor şi vizitatorilor la nivel european, în 2005 România se afla pe locul 12 din 17 ţări incluse în studiu, ca număr de muzee la 100 000 de locuitori şi pe ante-penultimul loc la capitolul “număr de vizitatori”. În ceea ce priveşte diferenţele regionale, în regiunile Nord şi Centru se află cele mai multe muzee, în timp ce în regiunea Sud-Vest s-au înregistrat cei mai mulţi vizitatori. Privitor la consumul cultural, cele mai vizitate sunt muzeele de istorie, etnografie şi artă. Cele mai vizitate obiective culturale au fost menţionate cetăţile, urmate de obiective arheologice şi biserici.

 

18. „Sibiu Capitală Culturală Europeană”: Raport pentru ultima etapă a Studiului de Impact, iunie-iulie 2008

În contextul proiectului „Sibiu capitală culturală europeană 2007”, Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii a efectuat un studiu de impact, având ca obiective măsurarea unor indicatori economici, sociali şi culturali, cuantificarea rezultatelor programului şi analiza performanţei programului. Studiul de impact s-a bazat pe informaţiile obţinute în urma unui sondaj de opinie aplicat diferitor categorii de operatori culturali. În urma studiului s-a putut observa faptul că promovarea a avut succes, sporindu-i notorietatea. Referitor la beneficiile rezultate în urma programului, marea majoritate a populaţiei din Sibiu a menţionat în primul rând pe cele de ordin economic şi în al doilea rând beneficiile care ţin de notorietate. Programul a fost perceput ca fiind benefic pentru dezvoltarea oraşului Sibiu.

 

17. Vitalitatea culturală a oraşelor din România 2007

Studiul vitalităţii culturale a oraşelor din România, realizat în 2007, a urmărit modul în care autorităţile locale şi economia creativă contribuie la dezvoltarea culturii în mediul urban. În acest sens, a fost efectuată o analiză pe un eşantion de 250 de oraşe din România. Pentru analiză am luat în considerare cinci indicatori care privesc performanţele economiei creative pe de o parte şi susţinerea culturii de autorităţile locale din perspectivă financiară pe de altă parte. Din cele două seturi de indicatori din care a fost extras indicele de vitalitate culturală fac parte: cifra de afaceri a firmelor, numărul de salariaţi, cheltuieli bugetare în domeniile culturii, sportului şi religiei şi ponderea acestora din totalul cheltuielilor locale. Concluzia studiului este că dezvoltarea economiei creative este proporţională cu o variaţie crescută a activităţilor culturale, dar nu întotdeauna cu susţinerea financiară din partea instituţiilor publice. De asemenea, economia creativă s-a dezvoltat cel mai puternic în oraşele mari, dinamice din punct de vedere economic, cum ar fi Cluj Napoca, Timişoara, Oradea, Constanţa, Sibiu.

 

16. Muzeul Guggenheim în Bucureşti - Cultura vizitării muzeelor şi o prospecţie de piaţă

Obiectivul principal al studiului „Muzeul Guggenheim in Bucureşti – Cultura vizitării muzeelor şi o prospecţie de piaţă” a fost estimarea potenţialului de consum de artă contemporană în spaţiul urban din România. Metodologia a constat în efectuarea unui sondaj pe un eşantion de 1.100 de persoane din Bucureşti şi pe un eşantion similar în localităţi din ţară cu peste 100.000 de locuitori. Cercetarea a vizat analiza disponibilităţii populaţiei urbane de vizitare a muzeelor de artă contemporană, comportamentul de vizitare a muzeelor din România şi construirea profilului social, demografic, cultural şi economic al celor interesaţi de artă contemporană. Concluziile relevă lipsa unei pieţe clar definite în ceea ce priveşte consumul de muzee, însă vizitarea muzeelor este o activitate preferată. O caracteristică particulară este că publicul din România, atunci când vizitează un muzeu, apreciază ca fiind importante aspectele culturale, artistice şi aproape deloc mediul ambiental.

 

15. Peisajul de arta contemporana în perspectiva înfiinţării muzeului Guggenheim - Raportul studiului despre galeriile de artă contemporană

Cercetarea realizată din perspectiva unei posibile înfiinţări a unui muzeu Guggenheim în Bucureşti, realizată la cererea Ministerului Culturii şi Cultelor, a urmărit obţinerea unei imagini de ansamblu a peisajului de artă contemporană românesc. Studiul s-a axat pe patru dimensiuni: identificarea actorilor principali în domeniul artei contemporane, descrierea pieţei de artă contemporană, evoluţia acesteia şi o testare a „produsului” Guggenheim în rândul specialiştilor în domeniu. În urma cercetării s-a constatat că relaţia dintre galerii şi artişti este slab standardizată, există un număr redus de reviste de artă, iar publicul nu cunoaşte arta contemporană. Din punct de vedere al pieţei, aceasta este încă în formare, colecţionarii fiind puţini şi neexistând măsuri de reglementare a preţurilor operelor. Cu toate acestea, s-a remarcat o schimbare a profilului colecţionarilor şi a nivelului cererii şi se estimează că se va înregistra o creştere a pieţei de artă contemporană. În rândul specialiştilor, eventuala înfiinţare a muzeului Guggenheim este privită ca pe un fenomen pozitiv, galeriile de artă declarându-se deschise colaborării.

 

14. Impact programului „Sibiu 2007” asupra societăţilor comerciale din zona Sibiului

Obiectivele studiului de impact economic al programului „Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007” au constat în evaluarea impactului acestuia asupra actorilor economici participanţi la program. Metodologia a constat într-o anchetă de teren realizată în două etape (iunie-iulie şi respectiv noiembrie 2007). Indicatorii economici pe baza cărora s-a efectuat analiza sunt: cifra de afaceri, investiţiile, forţa de muncă şi profitabilitatea. Concluziile au indicat un impact economic pozitiv pentru firmele din Sibiu şi din vecinătatea oraşului, în special în domeniile turismului şi transportului de persoane.

 

13. Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007

În contextul demarării programului Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007, CSCDC a efectuat un studiu în rândul deţinătorilor de interese implicaţi în acest program. În acest sens, a fost realizată o analiză a opiniei publice, o analiză a operatorilor economici şi una a operatorilor culturali. Studiul a urmărit obţinerea unor rezultate cuantificabile ale obiectivelor programului, prin măsurarea unor indicatori economici, sociali şi culturali, urmărirea performanţei programului în timpul desfăşurării sale şi formularea unor recomandări pentru alte programe culturale. Rezultatele indică o notorietate crescută a programului, o participare de aproximativ 5% din totalul populaţiei României şi un nivel ridicat de satisfacţie faţă de evenimente. În ceea ce priveşte analiza operatorilor economici, firmele care au investit cel mai mult în perspectiva programului sunt din domeniile ospitalităţii, turismului şi transportului de persoane. În final, din analiza operatorilor culturali a rezultat că aceştia au început pregătirile pentru program cu mai mult de un an înainte de începerea programului, investind în special în îmbunătăţirea spaţiului şi în creşterea numărului de angajaţi sau colaboratori.

 

12. Barometrul de Consum Cultural 2007 - date preliminare

  Barometrul de consum cultural 2007 a avut ca scop descrierea şi analiza infrastructurii şi comportamentelor de consum cultural din România şi reprezintă o reluare a cercetărilor de acest tip realizate în 2005 şi 2006. Pentru măsurarea gradului de dezvoltare a infrastructurii de distribuţie a bunurilor culturale, a participării şi a nevoilor culturale, a fost efectuat un sondaj reprezentativ la nivel naţional pentru populaţia de peste 15 ani. Rezultatele au indicat o nevoie crescută de puncte de distribuţie a culturii scrise, cum ar fi chioşcuri de presă, librării sau biblioteci. Din punct de vedere al consumului privat, cele mai des accesate sunt televizorul şi radioul, iar calculatoarele au început să aibă o pondere importantă în acest sens. Dintre activităţile culturale de timp liber, românii preferă sărbătorile locale, spectacolele şi, într-o mai mică măsură, muzeele.

 

11. Analiza proiectelor finanţate de AFCN în 2007 – Raportul de Cercetare 

Această analiză comparativă la nivel de regiuni de dezvoltare a fost elaborată de către CSCDC pentru a servi ca instrument de lucru pentru grupul compus din consilieri şi experţi ce lucrează la Planurile Operaţionale Sectoriale, având ca scop includerea culturii în dezvoltarea strategiilor specifice. Aceste planuri, utile în vederea accesării de fonduri pentru activităţile culturale, vor fi propuse Agenţiilor de Dezvoltare Regională. Planurile sunt construite prin analize de tip SWOT a sectorului cultural, precum şi prin analiza socio-economică. Sarcina CSCDC a fost de a elabora indicii şi indicatori necesari acestor analize. Pentru aceasta am folosit atât date publice de la Institutul Naţional de Statistică, date rezultate din Barometrul de Consum Cultural, date culese de la Ministerul Justiţiei, date privitoare la numărul de proiecte Phare şi Cultura2000, cât şi date produse de alte studii privitoare la dezvoltarea regională.

 

10. Promovarea culturii româneşti în spaţiul european

Studiul referitor la promovarea culturii româneşti în spaţiul european a avut două obiective principale: identificarea canalelor optime de difuziune a culturii româneşti în spaţiul european, în funcţie de specificul şi preferinţele consumatorilor de cultură din mai multe ţări şi realizarea unei segmentări a pieţei. Metodologia studiului a constat în analiza statisticilor oficiale care ilustrează gradul şi modul de participare a locuitorilor la oferta culturală din mai multe ţări europene. Rezultatele cele mai semnificative constau în realizarea unor tipologii în funcţie ţările analizate. În acest sens, s-a remarcat preferinţa pentru muzee în special în rândul ţărilor nordice, pentru teatru în Europa de Vest, pentru cinematografe în partea de Nord şi Vest a Europei. În ceea ce priveşte Europa Centrală şi de Est, consumul cultural cel mai intens se înregistrează în domeniile instituţiilor muzicale şi a muzeelor. Sectorul audio-vizualului este popular în majoritatea ţărilor europene.

 

9. Barometrul de Consum Cultural 2006

Barometrul de Consum Cultural 2006 reprezintă o reluare a cercetării din anul 2005, facilitându-se astfel înţelegerea mai în profunzime a obiceiurilor, nevoilor şi infrastructurii de consum cultural din România. Studiul, realizat în perioada noiembrie-decembrie 2006 împreună cu o firmă de sondaje de opiniei publică, a constat într-un sondaj reprezentativ naţional pentru populaţia de peste 15 ani. Câteva dintre temele propuse pentru analiză în 2006 au fost: noile tehnologii de comunicare, tipologii de consumatori culturali, comportamentul de consum cultural pe fiecare sector, atitudinea populaţiei faţă de restaurarea patrimoniului naţional şi comparaţii cu alte ţări.

Rezultatele nu relevă diferenţe mari între anii 2005 şi 2006. Există în continuare nevoia unor chioşcuri de distribuţie de presă, biblioteci şi librării şi se menţine preferinţa pentru televizor şi radio. Un element nou este dat de testele de capital cultural care indică dimensiunea redusă a unei clase culturale mijlocii în România. Cu toate acestea, a apărut un public de nişă puternic specializat şi foarte activ în ceea ce priveşte consumul cultural

 

8. Date despre potenţialul cultural şi turistic al localităţilor din România

Studiul referitor la potenţialul cultural al localităţilor din România a urmărit o evaluare a acestui aspect, prin calcularea scorului fiecărei localităţi, pe baza sugestiilor INCDT. Au fost luat în considerare cele patru categorii ale sectorului cultural: monumente istorice de interes naţional, muzee şi colecţii publice, artă şi tradiţie populară şi instituţii de spectacole şi concerte. Contribuţia CSCDC la acest studiu, realizat în colaborare cu mai multe instituţii publice a fost, pe lângă calcularea acestui scor, construirea unei baze de date în urma informaţiilor primite de la MCC şi realizarea a unor hărţi care descriu distribuţia resurselor antropice, turistice, a artei şi tradiţiilor populare, a infrastructurii tehnice, a infrastructurii turistice specifice şi a potenţialului de dezvoltare turistică. Rezultatele relevă că zona cea mai dezvoltată din punct de vedere al resurselor antropice este Baia Mare iar din perspectiva artei şi tradiţiilor populare, zonele Suceava şi Neamţ. Indicele resurselor turistice indică o răspândire mare a zonelor cu potenţial, mai puţin în regiunile de dezvoltare Sud şi Sud-Vest. De asemenea, zonele cu potenţial turistic mai mic sunt în regiunile Sud, Sud-Vest şi o parte a regiunii de Nord-Est.

 

7. Instituţia căminului cultural - O vedere de ansamblu

Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii a efectuat un studiu pentru evaluarea situaţiilor căminelor culturale din România. Cercetarea s-a desfăşurat în paralel cu studiul despre turism cultural şi a luat în calcul 121 de cămine culturale din 40 de judeţe ale ţării. În funcţie de infrastructură, aspecte instituţionale, respectarea legislaţiei în domeniu şi natura activităţilor pe care le desfăşoară au fost identificate patru tipologii de cămine culturale: invizibile, obişnuite, emblematice şi extraordinare. În majoritatea judeţelor nu există o evidenţă a căminelor culturale, situaţie tolerată de autorităţile locale. Se remarcă lipsa la nivel local şi judeţean a unor politici culturale coerente. De asemenea, investiţiile publice în formarea de profesionişti în domeniul resurselor umane sunt foarte mici şi lipseşte o structură formală de administraţie. Infrastructura căminelor culturale este, în multe cazuri, precară, iar incinta căminelor este folosită pentru discoteci şi periodic închiriată pentru ceremonii locale (nunţi, mese de pomenire, botezuri). În ceea ce priveşte bugetul, s-a constatat că alocaţiile locale pentru căminele culturale sunt nule.

 

6. Devine Bucureştiul un oraş postindustrial? Dezindustrializare şi restructurare economică în regiunea de dezvoltare Bucureşti

Cercetarea despre dezindustrializarea şi restructurarea economică în regiunea de dezvoltare Bucureşti a pornit de la următoarele întrebări: „Care sunt utilizările siturilor postindustriale din Bucureşti?”, „Câte din siturile postindustriale din Bucureşti sunt folosite pentru scopuri culturale/câte pentru scopuri sociale/câte pentru noua economie?”, „Cum variază structura angajării în funcţie de transformările economice?” şi „Dacă diferite categorii de produse culturale au diferite locaţii, care sunt motivele acestui fapt?”. Metodologia cercetării a constat în culegerea şi analiza datelor din perspectiva folosirii terenurilor şi funcţiunilor urbane şi a structurii forţei de muncă pe domenii de activitate. În urma cercetării a rezultat că, în general, după încetarea producţiei, siturile industriale capătă noi semnificaţii, devenind spaţii destinate activităţilor culturale şi artistice şi reprezintă o sursă de diferenţiere.

 

5. Statistici comparative ale sectorului cultural din România şi din câteva ţări europene

Studiul a urmărit evaluarea situaţiei României, din punct de vedere al resurselor culturale şi al consumului cultural, în comparaţie cu alte ţări europene. În acest scop au fost folosite date ale consumului propriu-zis (frecventare, audienţă) şi date despre resursele culturale disponibile, preluate de pe site-urile institutelor de statistică din ţările respective. Comparaţiile s-au bazat pe indicatori de infrastructură, resurse şi consum. Pe baza acestora au fost făcute ierarhii pentru ţările incluse în studiu, încercând în acest fel să obţinem o imagine despre poziţia României. Printre concluziile cele mai importante se remarcă diferenţele mari dintre România şi ţările U.E. din punct de vedere al achiziţiilor de cărţi şi al activităţilor culturale. În ceea ce priveşte gusturile muzicale, românii se aseamănă mai mult cu regiunea de Sud-est a Europei. Asemănătoare cu ţările UE sunt dotările casnice, mai exact accesul la internet şi  canale audio-video.

 

4. Turism cultural în România rurală şi dezvoltare comunitară: unde stăm si ce facem?

Studiul privind turismul cultural în România rurală a fost o cercetare exploratorie şi a avut scopul de a identifica în ce măsură există un patrimoniu cu potenţial turistic şi care sunt structurile, instituţiile sau persoanele capabile să dezvolte proiecte în acest sens. De asemenea, s-a urmărit obţinerea de date care să răspundă întrebărilor „cât de realiste par proiectele de dezvoltare comunitară prin turism cultural?”, „ce poate fi valorificat în contextul unui astfel de proiect?” şi „cine si pentru ce dezvoltă?”. În studiu au fost cuprinse 354 de cazuri de obiective de patrimoniu din 160 de localităţi, respectiv 37 de judeţe. Rezultatele vizează informaţii care accentuează faptul că localităţile cu gradul cel mai ridicat de dezvoltare a turismului sunt cele cu obiective naturale, în contrast cu cele care au avut nevoie de intervenţia comunităţii. De asemenea, există probleme legate de infrastructură, servicii, management şi administrare. În final, au fost propuse câteva tipuri de politici şi tipologii de comportament necesare proiectelor de dezvoltare.

 

3. Barometrul de Consum Cultural 2005 - date preliminare

Barometrul de Consum Cultural 2005 a avut ca bază un sondaj reprezentativ naţional pentru populaţia de peste 15 ani, pe un număr de 1636 de persoane. Obiectivele studiului au fost realizarea unei cartografii a consumului cultural din punct de vedere al infrastructurii şi al comportamentelor de consum. CSCDC şi-a propus un demers de durată mai lungă care presupune repetarea anuală a Barometrului, pentru obţinerea unei imagini coerente în ceea ce priveşte consumul de cultură din România. Obiectivele specifice ale studiului au vizat măsurarea nivelului de dezvoltare al infrastructurii de consum cultural, al gradului de participare la activităţi culturale şi la nevoile populaţiei în acest sens. Rezultatele indică o „profesionalizare” a culturii scrise, fiind preferate cărţile de specialitate, lărgirea accesului la internet şi un consum ridicat de radio şi televiziune. De asemenea, diferenţele dintre rural şi urban nu sunt foarte mari în ceea ce priveşte preferinţele pentru filme, muzică şi cultură scrisă.

Chestionar PDF

 

2. Indici despre sectorul cultural la nivel regional

Această analiză comparativă la nivel de regiuni de dezvoltare a fost elaborată de către CSCDC pentru a servi ca instrument de lucru pentru grupul compus din consilieri şi experţi ce lucrează la Planurile Operaţionale Sectoriale, având ca scop includerea culturii în dezvoltarea strategiilor specifice. Aceste planuri, utile în vederea accesării de fonduri pentru activităţile culturale, vor fi propuse Agenţiilor de Dezvoltare Regională. Planurile sunt construite prin analize de tip SWOT a sectorului cultural, precum şi prin analiza socio-economică. Sarcina CSCDC a fost de a elabora indicii şi indicatori necesari acestor analize. Pentru aceasta am folosit atât date publice de la Institutul Naţional de Statistică, date rezultate din Barometrul de Consum Cultural, date culese de la Ministerul Justiţiei, date privitoare la numărul de proiecte Phare şi Cultura2000, cât şi date produse de alte studii privitoare la dezvoltarea regională.

 

1. Indicele vieţii culturale în România 1998-2004

Studiul Indicele Vieţii Culturale din anul 2007  a urmărit identificarea resurselor culturale disponibile şi a modului în care sunt valorificate cât şi a nivelului de accesibilitate pentru public. Acest studiu este bazat pe statistici oficiale despre dimensiunea infrastructurii necesare activităţilor culturale, despre dimensiunea producţiei şi participării culturale, ca de exemplu cantitatea de bunuri şi servicii culturale consumate de populaţie. Rezultatele arată o tendinţă descrescătoare pentru perioada 2000-2004 pentru acest indice. Dimensiunea infrastructurii şi participării culturale a scăzut în aceasta perioadă, înregistrându-se o creştere numai pentru producţia culturală. Aceste tendinţe se pot datora mai multor factori, ca de exemplu migraţia externă a unui număr însemnat de cetăţeni români, lipsa de fonduri alocate culturii din partea autorităţilor locale, situaţia neclară a drepturilor de proprietate asupra clădirilor folosite în scopuri culturale, creşterea infrastructurii domestice pentru cultură şi finanţarea externă a facilităţilor de producţie în România.