Principala noastră preocupare în această analiză a fost să identificăm genurile muzicale preferate de către utilizatorii Spotify din România, așa cum rezultă din componența topurilor zilnice. Din cauza diversității de genuri existente și a schimbărilor continue în muzica contemporană, nu am putut identifica o taxonomie muzicală universal acceptată pe care să o putem utiliza în analiza noastră. Prin urmare, a trebuit să creăm propria clasificare a genurilor. Genurile muzicale operaționalizate în cadrul acestor analize au rezultat în baza unui proces exhaustiv de documentare, colectare, prelucrare și sortare a datelor. Au rezultat, astfel, următoarele categorii:

• Hip Hop (2926 melodii): pe lângă melodiile Hip Hop, categoria conține și melodiile încadrate în subgenul Trap;
• Pop (1995 melodii);
• Rock (302 melodii);
• Electronic/Dance (186 melodii);
• Manele (151 melodii);
• Altele (187 melodii): aceasta este o categorie compozit, care cuprinde mai multe genuri clasice (Latino, R&B, Country, Folk, Jazz), cât și subgenuri neîncadrabile în acestea (ex: muzică ambientală, lo-fi, muzică pentru copii, etc.), dar care nu au înregistrat un număr semnificativ de stream-uri și intrări pentru a putea fi tratate ca o categorie principală de sine stătătoare.

Delimitarea celor șase categorii principale a fost condiționată de mai multe variabile precum numărul de melodii cuprinse în aceste clasamente, numărul de stream-uri ale acestora sau de apartenența unor subgenuri sau fuziuni de genuri în care au fost încadrate aceste melodii la genurile clasice.

Clasificarea propusă prezintă într-o anumită măsură limitări, dat fiind reducționismul la doar cele șase categorii de genuri muzicale. Însă propunem acest tip de încadrare ca punct de plecare relevant pentru a surprinde tendințe de consum muzical mai largi ale utilizatorilor platformei Spotify din România.

Melodiile din clasamentele Spotify avute în vedere în această analiză sunt încadrabile în mai multe genuri și subgenuri. În funcție de specificul fiecăreia, melodiilor le-au fost asociate 1 sau 2 genuri. Spre exemplu, o melodie Pop poate avea influențe Electronic / Dance ca în cazul melodiei „Heatwaves” a trupei Glass Animals. Acest lucru o clasează atât în genul Pop, cât și în subgenul Electronic / Dance.

Pentru o înțelegere mai nuanțată a diversității și a fuziunii dintre genuri,  a rezultat o clasificare extinsă care cuprinde 12 genuri (Pop, Hip-hop, Trap, Electronic / Dance, Rock, Jazz, Folk, Country, R&B, Latino, Manele, Altele). Prin intermediul acestui tip de clasificare, se conturează mai concret conexiunile dintre genuri și subgenuri.

În vizualizarea de mai jos, conexiunile dintre genuri sunt expuse sub forma unor benzi de legătură între genul principal și subgenuri. Lățimea săgeților este proporțională cu numărul de melodii încadrate în acel gen principal și subgenurile aferente.

Analiza datelor a evidențiat distincția între artiști, respectiv producții autohtone, și artiști și producții din străinătate. Pornind de la acest criteriu al originii, s-a conturat un nou tip de clasificare a melodiilor.

Topurile săptămânale Spotify din România analizate în cadrul acestei publicații sunt compuse preponderent din piese internaționale. Aproximativ 73% (4213 de melodii) din totalul însumat de aceste topuri reprezintă producții ale artiștilor din străinătate și doar 27% (1534 de melodii) reprezintă muzica românească. Acest lucru indică o preferință în rândul utilizatorilor vizați de studiu pentru muzica internațională în detrimentul producțiilor autohtone.

Chiar dacă numărul melodiilor internaționale din eșantion este de aproape 3 ori mai mare decât numărul pieselor românești, la nivelul stream-urilor se înregistrează doar o diferență de 20% între totalul stream-urilor pentru piesele internaționale și cel al pieselor românești. Exemplul manelelor este cel mai elocvent în acest sens. Deși în eșantion sunt cuprinse doar 151 de manele, numărul de streamuri agregat pe întregul gen este al treilea ca dimensiune din totalul genurilor. Stream-urile realizate de melodiile românești reprezintă 40% din totalul stream-urilor înregistrate de melodiile din setul de date.

Spotify măsoară fiecare melodie în funcție de o serie de caracteristici sonore și tematice. Aplicația folosește aceste caracteristici pentru a clasifica toate complexitățile găsite într-o melodie în categorii universale, în principal în scopul de a prezice gusturile unui utilizator. Atunci când o melodie se potrivește unui anumit număr de criterii, pe baza feedback-ului utilizatorilor, o nouă melodie va apărea pe lista de redare „Descoperă săptămânal” a clientului. Explorând aceste măsurători pe care Spotify le determină, putem începe să înțelegem ce caracteristici sunt legate de stimularea muzicii considerate populare.

Caracteristicile includ, dar nu se limitează la: dansabilitate, energie, vorbire, acusticitate, instrumentalitate și valență.

Parametrii de măsurare Spotify

Măsurarea se face pe o scară de la 0,0 la 1,0 pentru fiecare dintre parametri.

• Danceability – cât de potrivită este o piesă pentru dans, pe baza unei combinații de elemente muzicale. Cântecele care au un ritm pe care se poate dansa au punctaj ridicat.
• Energy – măsură perceptuală a intensității și activității unei melodii. Cântecele care sunt de obicei rapide, zgomotoase și zgomotoase au punctaj ridicat. De exemplu, death metalul are o energie ridicată, în timp ce un preludiu de Bach are un scor scăzut pe această scară.
• Speechiness – detectează prezența cuvintelor vorbite într-o piesă. Valorile cuprinse între 0,33 și 0,66 descriu piese care pot conține atât muzică, cât și vorbire, fie în secțiuni, fie stratificate, inclusiv cazuri precum muzica rap.
• Acousticness – melodiile susținute în principal de instrumente acustice, mai degrabă decât de instrumente electronice, au un punctaj ridicat.
• Instrumentalness: Prezice dacă o piesă nu conține voci. Valorile de peste 0,5 sunt menite să reprezinte piese instrumentale, dar încrederea este mai mare pe măsură ce valoarea se apropie de 1,0.
• Valence – cât de fericit te face să te simți o melodie. O măsură care descrie pozitivitatea muzicală transmisă de o piesă. Piesele cu valență ridicată sună mai pozitiv (fericit, vesel, euforic), în timp ce piesele cu valență scăzută sună mai negativ (trist, deprimat, furios).