Librăriile sunt un element important de infrastructură culturală, cu un rol fundamental în sectorul creativ al cărții și presei. Ca atare, este necesară existența unei definiții clare și unitare a librăriilor în România.

În prezent, lipsa unei definiții acceptate și a unui cadru legislativ specific generează un vid informațional major, care îngreunează atât maparea sectorului cultural, cât și adoptarea unor măsuri adecvate de sprijin și dezvoltare. În acest context, inițierea unei cartografieri exploratorii a librăriilor este un prim pas către o imagine generală asupra situației librăriilor din România.

Un punct de plecare în acest demers este analiza modelelor normative internaționale pentru definirea și susținerea librăriilor. În procesul de documentare al acestei inițiative, am examinat cadrele normative din Franța și Germania, sintetizând mai jos o serie de criterii generale prin care sunt definite librăriile în aceste state.

Pornind de la aceste repere, propunem trei criterii pe care le considerăm importante în conturarea unei definiții a librăriei:

• Procentul din cifra de afaceri anuală totală destinat vânzării de carte nouă;
• Existența unui spațiu fizic, accesibil tuturor categoriilor de persoane, în care să se desfășoare comercializarea cărților;
• Deținerea în stoc și comercializarea unei selecții variate de titluri, în funcție de profilul ales (general / specializat).